și aerul se schimbă lent infiltrat de sunete necunoscute
retrageri abia perceptibile
partea descompusă a amiezei când palmele se desprind
de pe suprafețele negre ale lucrurilor

înțelegerea ascunsă
chipul tău emană pentru prima dată plecări inutile
ochii decolorează luna întâi luna a doua
întreg calendarul rescris de o incertitudine clară

aritmie
nu pot cuprinde absența în interioarele mele vacante
spațiile fără nume în care trăiesc ca într-o ultimă zi

tac

între mine și luntrea de pe mal e o singură deosebire
eu nu pot să plutesc spre sfârșituri
primesc îndepărtările ca pe o ceremonie
îmi plec fruntea să nu vezi cum se întipărește
fiecare mișcare din sternul tău închis

nu știu când
au început toate obiectele-tu să își piardă vibrația
eterul ce ți-a dizolvat hotărârea brațul
ochiul în care ne iubim

merg singură
umblu desculță peste pământul simplei bucurii
unde mă rostogoleam cândva
încerc să ajung acum la capătul neputrezit al dragostei

iubește-mă înainte de a se opri ceasul