IMPOSIBILA FRAZARE

Nu mai scrie aceiași poezie,
Cu aceleași cuvinte, cu aceleași tip de frazare...
Această lirică s-a moleșit în uitare...
Scrie ce ai simțit și gândit...
Mi-a spus-o din adânc Interiorul
Și ca prin farmec s-a schimbat decorul
Și pe coala imaculată de hârtie
Þipa noua născută poezie!
...............................................

Anul una mie nouă sute optzeci și nouă...
Ne-a adus mizeriile și sărăcia nouă.
S-a răsturnat scara și vedetele
Deveniră peste tot closetele...
Mai întâi privățile
S-au sucit și răsucit pe toate părțile
Cum să facă să ajungă
La televiziuni cât e noaptea de lungă
Cu vagabonzi și vagaboande
Și criminali organizați în bande...
Apoi fiecare closet
Și-a găsit ascuns câte un boschet
Până sus la Parlament
Unde Tovarășul ar fi dorit să dicteze un istoric moment...

Dar closetarii l–au împușcat
Și closetele s-au privatizat...
An după an , closetele au adunat
Ban cu ban și vilă după vilă
Și au dictat noua democratică pravilă...
Articolul întâi:se va scrie o poezie-closet
Fără reguli, fără morală, fără corset!
Articolul doi:nu se va mai trage apa
Și se interzice la privată groapa!
Totul va fi un singur miros
De la anus în jos
Și în mod fatal, masonic și homosexual...

Anul una mie nouă sute optzeci și nouă...
Ne-a adus orânduirea closetească nouă!