poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-05-29 | |
morții nu se întorc și nu mai au nimic de spus
abia acum când desfrunzesc cu privirea copacul orb din fața geamului meu alb înțeleg mi-au trebuit 1000 de anotimpuri pentru un apus de carpetă subțire iar acum iată mâinile îmi transpiră a teamă și în mine locuiesc vocile celor plecați bântui cu grație somnul felinarelor aprinse pe timp de furtună pești uriași se zbat pe nisipurile gri ale plecărilor mele ne adoarme ziua în pământul uscat al nimicului prin smârcuri la capăt de pasăre albă lumea își deschide pântecul uriaș ar fi trebuit să ne decolorăm sângele prea albastru să ne redăm intacți părinților ar fi trebuit să ascundem sub lespezi grele dezgustul sila nimicul toate neputințele ce ne domesticesc alergarea cailor negri peste vaste câmpii nimic din toate acestea nu s-a întâmplat am văzut oameni ascunși într-o imensă tristețe oameni murmurându-și aproape credibil insomniile am văzut granitul strălucind în munți ce se nășteau din mare și câte ploi neștiute de nimeni au săpat riduri fine pe surafața oglinzilor mute nu am pierdut decât conturul zâmbetului odată argintiu străluminând fantastic urmele celor pe care i-am învins liniștea incertitudinilor și drumul ne vor purta de grijă mereu e semn dinspre ape sărbătoarea unei veri care ne găsește aproape bătrâni decupăm sentimente pentru nicicând asculta poezia in lectura autoarei
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate