poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-05-21 | |
Credințe în zeități nimicitoare
Ne-au aruncat în lacrimi de icoană, Mănăstirile pustiite în grote nu-și mai fac crezul în lumină. Alegem să ocolim nevinovăția, Și nu ne iartă paradisul închis de o mie de ani de stele, ce nu au miros de mirodenii. Polimorfismul copilului credincios se adaugă întotdeauna sclipirii din ochii mamei ce-l alină, în tot același paradis verde deschis, închis de o mie de ani de stele... Și împreună creează un albastru desăvârșit ce privește blând și compasiv lumea, blocul, mașina, fabrica, parcul, lacul, nufărul... și omul ce crede în nemărginit. Zeitățile ne privesc... iar afară miroase bine a zgomot de furtună... Răzbate însă Soarele, ca stea, și vin să ia lumină mănăstirile pustiite mai demult de ea... Să-și pogoare mai apoi crezul, Și tu să-l prinzi, să mi-l dai mie și eu mai departe, Să se coboare sufletul icoanei în mii de alte omenești șoapte, iar în finalul glorios de operetă să murim trăzniți, iar paradisul în sfârșit, să se deschidă...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate