sunt un amalgam năucitor de vise
și surâsuri de brocart
îndesate cu de-a sila într-o carcasă efemeră
croită în grabă
și prea mică

am purtat sistematic bătălii
în game cromatic-senzitive diferite
uneori m-au învins niște aberații
conturând războiul unui destin prestabilit

mă văd în sticla ferestrei ca într-o oglindă
trupul mi-e intact
dar sufletul ciobit numără pe sărite lacrimi
sunt o combinație ilicită între mine
și mine
un fel de aripă contorsionată în tăcere
un fel de n-am văzut n-am auzit al cărnii acestui timp
care nu e al meu

haotic pașii dimineții torc vălătuci de ceață iar eu
puțin transparentă
puțin risipită
puțin vie
sunt cobaiul propriei vieți