De-am plâns atâția ani, în nopți târzii,
A fost ca tot ce-i dureros de dulce
Să mă-nvăluie cu luciditatea clipelor
De zbor suprem, de dor nebun.

De-am suspinat pierdut, în anotimpuri,
A fost ca tot ce-i rău să plece,
A fost ca-n gândurile-mi surpate
Să poată fi o nouă stea... și cea din urmă.

De-am alergat pe alei pustii, în zori,
A fost ca tot ce-i efemer să-mi uit.

De-am plâns, ori suspinat, de-am alergat,
A fost să te visez pe tine, îngeră pură,
A fost ca visul să-mi devină real,
A fost să te găsesc pe tine, Alina!