Ne pregătim din nou pentru votare
Febril, de nu știm câte săptămâni,
În diasporă, nu e de mirare,
Lucrează excelent (fără gargare)
Democrația, la noi, la români,
În special, la câte-o adunare,

Vorbim pe rând, să ne-auzim, mai tare,
Civilizat, adicătelea toți,
Cam afumați de micii pe grătare,
De Murfatlar, Fetească, Dealu’ mare,
Ca niște, precum suntem, patrioți
Plini de tradiții, vere, milenare,

Acuma, ne aflăm în confruntare,
Politica pe pâine o păpăm,
Dar dup-atâtea sticle și pahare
Mereu se naște-aceeiași întrebare :
Cu cine oare treb'e să votăm
La consulat când mergem la votare ?!

Și-atât de importanți ce ni se pare
Că noi am fi…și mai ales ce buni (!?)
Că fără noi, o țară ar dispare
Și-n mâini avem, cum scrie și prin ziare,
Destinul dragei noastre națiuni….
Nicigând să le băgăm prin buzunare ;

‘l-aud strigând pe unu’ sus și tare
Ce-ar face el dac-ar fi președinte,
Da’ nu termină că un altul sare
Cu o idee mai uluitoare….
Un pas ‘napoi toți facem...bă ce minte !
Se-aud scrâșnind mai multe maxilare,

Ne suspectăm prin fumul de țigare,
Ne contrazicem, ne sărim în gât
Până ajungem la exasperare
Și în final, uzi leoarcă de sudoare,
Nevestele spun foarte hotărât :
Acum, e necesară o schimbare !

Noroc că apăru unu’ cu minte,
Þinându-se cu dreapta de-un pahar,
Cu stânga tot scobindu-se-ntr-un dinte
Și râgâind adânc, zise fierbinte,
(Cu act, te joci ! de revoluționar) :
Mai este mici ! Serviți nește plăcinte !...

Tot moțăind pe-un scaun, moș Mardare,
Ajuns după război el, veteran,
Și tare de-o ureche din născare,
Trezindu-se, veni cu-o precizare :
Mă’ taică ! tot vorbirăți dă Traian….
Da’ Decebal…și el a fost om mare !

Valeriu Cercel