La început Cerul
mi s-a părut rezonabil.
Am crezut că totul
miroase a nemurire.
Însă,ceva din ființa lucrurilor
s-a rupt chiar în fața
ochilor trecătorilor:
Iadul cuvintelor
e paradisul gândului.
Încă domnește absurdul,
Iar lumea zace
sub imperiul nelămuririi.
Sub talpa acestui zeu
totul este imprevizibil.
Nimeni nu știe încă
pentru ce a creat Dumnezeu lumea?
O lume care s-a dovedit a fi
atât de fluidă,de nepieritoare,
ca iluzia eternă a trupului,
fie el de nefecioară,
fie de sfânt.