Într-o dimineață ca un con de lumină
Înfipt în sfera întunecată a nopții,
Caii pășteau pe culme.
Soarele stătea gata-gata să se arate.
Răcoarea se reflecta pe pielea cailor
Lucioasă ca o căutătură obraznică.
Tu purtai sfeterul din lână verde.
Îți înconjura umerii și bustul
Cu căldura ochilor mei.
Cu nările aburinde,
Stela și-a apropiat buzele negre de palma ta
Și a început să culeagă boabele gălbui
Mișcându-și capul frumos.
Din spate, din cealaltă culme,
Soarele ne-a trimis prima sa rază.
Un cuțit de lumină
Înfipt în spinarea întunecată a nopții.
Pleca spășită.
Ochii tăi verzi plini de ispită
Străluceau pe cerul înfiorat.
Întunericul nu se risipise încă.
Fotografia a ieșit reușită!

Dan David, Los Angeles, Nov.-12-2005.