discutam azi cu un copac, exagerez
de fapt doar îi povesteam
citeam chiar din scrisoarea adusă de un stol de porumbei călători
din partea unui banc
de pești

este indicat să te afli cu ochii închiși în astfel de momente, altfel
reacțiile copacilor mult prea violente vor zdruncina din temelii logica ta
umană
vor demola învățături științifice
vor face potecă spre coș de gunoi pentru doctorate și teze științifice
vor preface în scrum umflat de vânt tot ce ai asmilat până acum și mai ales
te vei împletici

limba va refuza să părăsească zone adânci ale gâtului
sufocant vorbe ți se vor amesteca
cuvinte vor anagrama mai abitir decât litere ce le alcatuiesc
copacii vor deveni mirați, mâhniți nu minunanți
efortul tău se va dovedi zadarnic
vei răcni în van

sunete ce vei emite vor îndepărta vietăți pământului
vor condamna la tăcere pești
vor izgoni zburătoare
iar pe tine te vor infatua ca pe un zugrav vorbind cu pereți
și asta doar pentru că special copacii au plecat de mult
semeni ai tăi s-au îndepărtat de tine sau tu de ei
lăsând pe cei aflați la specializare să te trateze cu medicație corespunzatoare în boala ta mentalbipolară

fără deci...

va trebui să vorbești în șoaptă
cel mai bine în gând
ca mesager poți folosi pe vânt
pe curcubeu poți încrusta imagini ascunse, cu norii
creta ta fluidă pe tabla infinită în albastru

nu numai precum întotdeauna îngrozitor de neagră
cum ne-am ofilit privind-o pe cea din fața unor banci îndatorat prea tăcute
vei putea scrie pe cer
adunând și improvizând cu nori pufoși doar cu degetul minții

la fiecare clipire riscând să ștergi tabla
între două având puterea s-o umpli din nou și din nou pentru a câta oară
la loc, o viață întreagă
fără să poți convinge pe cei din juru-ți de ceeace ce știi să faci cel mai bine
să visezi

nici eu nu am să cred dar nici te voi opri
cititor ce-mi ești visează, gravează, scrie, strică, refă-ntr-un nesfârșit
ia-ți mintea, înnobilează Totul tău
în colț de cerc o lacrimă de sânge strecoară, pătează doar, citeț
Omul.