Am obosit de-atata singuratate
Ce s-a depozitat in sufletul meu...
Am obosit de-atatea rugaciuni aruncate
Catre un impasibil si tacut Dumnezeu.

Am obosit de-atata tacere
Pe care-am strans-o in inima mea,
Am obosit sa cred ca-n durere
Exista placerea de-a te bucura.

Am obosit sa mai respir haotic
Aerul ce ma face sa traiesc,
Mi-am sugrumat sufletu-mi cianotic....
Am obosit si simt ca-mbatranesc

De-atatea esecuri stranse si adunate-n mine,
De-atatea singuratati apasatoare...
Am obosit! Si sangele-mi din vine
Trist si plictisit e ca nu mai moare.

Am obosit de-atatea crunte infrangeri,
Am obosit si sa mai traiesc.
Iar sufletu-mi tanjeste dupa ingeri,
Si ganduri de moarte ma coplesesc.

Am obosit si sa mai traiesc!