Din cele mai negre amintiri,
Imaginez călăi inchizitori
Cotrobăind în suflete de muritori
Orbecăind în van după comori.

Trăim într-o dimensiune paralelă
Impunem reguli care dor,
Și ne certăm cu valuri mari de ură
Și plângem după îngerii ce mor...

Când credem că viața e dură,
Consiliem nebunii toți deodată
Când nu ne naștem inchizitoriali
Când nu știm că viața ne e furată!

Sunt ei nebuni...sau noi normali?!
Am înțeles acum...piesa a fost jucată
Dar nu suntem noi actorii principali!