poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-04-29 | |
Sunt prima femeie căzută pe pământ și tu mirat nu știi
Ce sa faci cu mine, mă iei mai întâi de mână și mă ascunzi În casa aceea de pe deal fără nicio fereastră peste care aș putea Să-mi vărs trecutul ce mi se împletise în jurul gâtului Și nu mă lăsa să respir, apoi stai la fel de mirat și te uiți Cum mă mișc dintr-o cameră în alta ca și când aș trece prin Secole, aici sunt copil, aici sunt femeie, aici epitaf, dincolo Evanghelia ploii amare și surde ce ne plesnea peste cuvintele Moarte deja, căzute pe dușumea și în care odată crezusem Ca într-un Dumnezeu, dar acum era alt timp, altă dimensiune Sunt prima femeie căzută pe pământ și nici eu nu am habar Þine-mă acolo ascunsă în casa fără ferestre, nu am nevoie de Lumină, nu am nevoie de apă, nu am nevoie de poezie, Nu am nevoie de noapte sau zi, mă hrănesc din respirația ta... Sunt prima femeie căzută pe pământ, nici eu nu știu că degetele Folosesc la țintit amăgirea, uite s-a deschis o fereastră, de fapt Era inima ta, îngenunchez în ea, acum când fântânile au secat, Când morile rănite nu știu ce au de făcut, acum când Tăcerea îmi scapă la picioarele tale, altă ofrandă nu am Să-ți aduc, îmi înfig tristețea în ochii tăi și te las să mori Drumul pe care l-am străbătut împreună am să-l țin strâns în palmă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate