poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-08-20 | |
Căzut la marginea luminii
Într-un sărut bolnav cu viața Așa început-a rostul firii Așa a șasea dimineața. În paradis mergeam desculți Acum ne incălțăm cu animale Din marea umbra a oamenilor mulți Să recunoaștem proprii pași pe cale. Din când in când mai vine-un cavaler Un Don Quijote ce-a ieșit din timpuri Să ne perturbe traiul efemer Din patru confundate anotimpuri. În loc de mori de vânt gasi ruini De monumente gri ce nu vor luptă Statui pe lângă care plâng lumini Dintr-o natura cu balanța ruptă. Mai vezi din când in când un visator Ce-a renunțat la cal și la armură Si mă sufoc pereții și mă dor Căci simt ca înca griul îl îndură. Mai vino dar iubite să veghem La destrămarea lumii ce creară, O dată să clipim și să vedem Cum se transformă lumea lor in ceara. Să ne întoarcem noi in univers Și să plutim nebuni printre comete În coada lor să agățăm un vers Valsând cu astre-n magici piruete. Apoi să coborâm și pe pământ Și să mai respirăm odata marea Și în păduri să ne scăldăm în vânt Și pe pășuni să ne-mpresoare zarea Pe munți să ne-odihnim apoi puțin Să ne sărute printre stânci ninsoarea Și dintr-un nesfărșit amurg sublim Să ne cuprindă molcom înserarea. Și după o zi egală cu milenii În care am trăit ca-n paradis Să ne urmeze exemplul pământenii Spargand cea zala gri de cerc inchis.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate