La banca din parc,
Noi n-am mai tras
Ea plânge de noi,
Alți singuri iubiți,
N-o mulțumește,
Nu stau lipiți de
speteaza, cu grijă de
noi, încălzită cu foc.
Suntem pe cale cu
tot s-o uităm, e rece
în suflet; pe frunze
veștede acum noi călcăm.
O șoaptă caldă suflată-n
ureche; ne-aduce aminte.