Măslin purpuriu, în brațe de lut
Surâsul adamic de evă virgină așezi.
Jocul cu șarpele inocenței Set îl știe bine, când la capul tatălui
Sâmburele a-ngropat și din tine crucea sângerândă-n
Trupuri noi renaște.
Arhaic legământ deții cu voce de rug aprins scrisă
Pe trepte de cer violet, rădăcina-n el ținând;
Seva-n limbi de foc spre pământ coboară
În ușile sufletului cu pumn de harpă bătând
Și roua noii vieți pe buze de humus apare.

Măslin purpuriu, copiii din noi în căușul palmelor tale mângâi
Sigiliul rătăcirii din lacrimi sorbind.
Tu rămâi același întotdeauna.