Iubește-mă când mor,când zeii se adapă
din trupul meu
furat luminii și umbrelor,
când cerul sloboade clopote de foc
peste încețoșate nopți
și stelele își vând praful zeilor!

Iubește-mă când nu mai sunt
în umbra ta, lumina-ți fără aripi,
când zborul e plutire și nu zbor,

Iubește-mă, acum, când stelele
își dăruie praful doar zeilor,
când știm să dăm luminii aripi de întuneric
și zilei noapte de vis,
... un vis nemuritor.

La orizont taifunuri criminale se abțin
să nu ne-așeze praful stelelor pe umeri,

în sărbătoarea lor cerească
noi doi vom fi decor cu îngeri,