Ma simt mai bine azi: cand m-am
rugat am stiut ca ingerul
meu
cu sase perechi de aripi m-a ascultat, clipind rar cu ochii
lui
rotunzi de pastile;
am
stiut ca m-a ascultat pentru ca i-am simtit mirosul
de musetel uscat si
l-am
auzit fosnind.

Ingerul
meu
cu vocea ca doua voci complementare
are mereu frunzele nepieptanate si pleoapele sifonate
si nu e prea politicos
cu nici una dintre
cele doua voci; apare
mereu cand
ma
astept mai putin si ma incleiaza in priviri de sticla.

E ciudat ingerul meu, paradoxal si imposibil
de obiectiv,
imi
da frecvent dureri de cap
si ma enerveaza la culme cand
se propteste din senin intre
mine
si
mine;
ii sunt irelevante toate
mutarile
mele
pe tabla de sah colorata,
castiga mereu numai
el.

Independet si rebel, idealist si incoruptibil
imi
sparge cateodata ca Moise tablele legii
de cap si
ma
lasa fara vreo
remuscare sa lipesc singura la loc
toate cioburile;
vorbeste cu
mine
numai cand vrea
el
si cand il strig nu e niciodata acasa.

Mi-am cunoscut dintotdeauna ingerul,
l-am cunoscut
atat de bine incat il confundam tot timpul cu
mine
si
am ramas
perplex inzapezita cateva secunde cand i-am constientizat aripile;
desi nu-mi imprumuta niciodata radiera lui
in forma de ciuperca halucinogena,
eu
il las sa ia creioanele
mele.

La urma urmei
noi ne intelegem atat de bine incat
nu mai stiu
daca
el e ingerul meu sau eu sunt sufletul lui,
nici nu mai stiu unde incep
eu
si unde
se termina
el;
cert e ca el mai are o biblioteca
intreaga de table de legi
acasa, acolo unde eu nu-l gasesc niciodata
sa
imprumut radiere.