poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-04-08 | |
De lumină, se cunoaște că-i capabilă-a străbate
Trei mii miloane-n metri cât clipești odat’ din pleoape. De aceea omenirea nu se teme de-ntuneric, Căci acesta adversara s-o întreacă-i e himeric... Însă multe vicleșuguri are dânsul pregătite Și de-aceea noaptea, cerul, razele-i de-argint, trimite, Ca, veghind peste-omenire cu sclipire increată, Să înfrângă necuratul cu a lui de beznă ceată. Timpul mistic începuse cu a sa fluență lină, Soarele dormea cu Luna în a Raiului Grădină, Pe-a cereștii boltă totul se-ascunsese-n nouri pașnici, Iarăși vântul, ploaia – vechii... melomani oșteni năpraznici – Se-ntreceau în arii line – Johan, Ludwig, Amadeus, Ar fi pus prinsoare, dânșii că le-ar fi compus... Chiar Zeus Dacă încă exista-ar, cu-al lui fulger care poate Mii – trei sute – kilometri într-o clipă a străbate, Nevoit să recunoască, ar fi fost, că îl încântă Susurul gingaș al ploii, vântul pomii cum frământă... Într-un semiîntuneric se-mbăia semilumina... „Noi de ce plătim cu toții dacă Eva poartă vina?“ Se aude câte-un murmur ce, purtat de-a sa durere, Depășește, melancolic, a tristeții adiere.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate