poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-03-30 | |
„Povestea lui Ionică cel viteaz”
1 Într-o țară mică Într-un colț de sat Trăia o bătrînică Cu al său băiat. 2 Și iată că acest băiat Pe nume Ionel Era un biet argat În conac la un boier. 3 Lucra el ca grăjdar Și avea grijă de cai Și orice cal sau armăsar Îl curăța și îl spăla. 4 Și avea acel boier Lanuri și pășuni mănoase Beciuri cu zăvor de fier Și trei fete frumoase. 5 De cea mai mică fată Al nostru Ionel S-a îndrăgostit deodată Fierbea totul în el. 6 Și cît boieru era plecat Ei se plimbau-n grădină Vorbeau rîdeau neîncetat Și se țineau de mînă. 7 Și ea mult îl plăcea Dar fata se temea Că a lor relație Tatăl n-o va accepta. 8 Și nevoiți erau Să se vadă pe acsuns Rar ei se vedeau Dar le era deajuns. 9 Dar iată că într-o bună zi Cînd a venit acasă Boieru la fete veni Cu o veste aleasă. 10 Le-a spus că este invitat Și vor pleca în zori La un prieten depărtat Ce are trei feciori 11 Și dacă ce au plăniut Vor reuși să înfăptuiască Căci demult ei și-au dorit Ca să se încuscrească. 12 Cînd de aceasta auzise Copila cea mai mică Inima în loc i se oprise Și se umplu de frică. 13 De frică să nu-l piardă Pe Ionel al ei Că nu o să-l mai vadă Vreodată în viața ei. 14 A doua zi de dimineață Ion trăsura pregăti Și pe a iubitei sale față Tristețe el citi. 15 Și cînd să urce în trăsură Maria îl privi cu dor Și inima-i plină de ciudă Mintea de-un gînd chinuitor. 16 Porni trăsura vizitiul Lăsînd satul în urmă Iar pe Ionel săracul Tot o tristețe îl curmă. 17 Și au mers ei cale de ozi Prin dealuri și coline Mergeau ei către miazăzi Þinîndu-și calea bine. 18 Și au ajuns spre asfințit Lîngă o pădure deasă Și boeru a hotărît Aici să poposească. 19 Și acolo pe iarba moale Trei corturi au întins Au așternut și două țoale Și focul au aprins. 20 Apoi la foc s-au încîlzit Cu toții au cinat Și au mai rîs au mai glumit Pe urmă s-au culcat. 21 A doua zi cînd s-a trezit Boieru la amiază În cort la fete a venit Și fu cuprins de groază. 22 Nici o copilă de a lui Nu mai era în cort Și nici urmă a lor nu-i Și nici un semn de mort. 23 Căzuse el în disperare Și tare se mîhni Că a lui sprijin și alinare La el n-or mai veni 24 Le-a căutat și le-a strigat Dar tot era în zadar Și ce să facă bietul tată Nici nu avea habar. 25 El în trăsură se urcă Spre casă ținînd cale Inima lui se descpică Și se umplu de jale. 26 Iar cînd acasă a venit Și la toți vestea a spus Cu toți ai casei s-au mîhnit Și toți s-au indispus. 27 Iar cînd de asta auzise Bietul de Ionel Parcă-n inimă-i străpunse Un fier roș de oțel. 28 Nici nu-i venea să creadă Că a dispărut iubita lui Că nu o să mai vadă Iubirea cea dintîi. 29 Atunci el la boier se duce Și îi vorbi isteț Că fetele îi va aduce Cu orișicare preț. 30 De ai să mi le aduci acasă Răspunse el cu duioșie Îți dau o fată de mireasă Și o jumate din moșie. 31 Și și-a luat Ion un cal Și bani de cheltuială Merinde un paloș și-un pumnal Haine de primeneală. 32 A mers și el spre miazăzi Fiind mînat de soartă Dar oare ce îi va urzi Ce oare îl așteaptă. 33 Ajunse și el la pădurea Unde boierul poposi Unde a pierdut iubirea Unde poate o va găsi. 34 Și prin pădure tot mergînd Întîlni un bătrînel Care lîngă un copac șezînd Se odihnea nițel. 35 Ion de el se apropia Pe bătrîn întrebînd Dacă nu a văzut cumva Trei fete trecînd. 36 Bătrînul i-a răspuns cu greu Că el nu le-a văzut Dar să plece la frate său El poate le-a zărit. 37 Să plece la capăt de codru Că acolo el trăeiște Și de la el Arap cel Negru Vine cu o bună veste. 38 Și i-a spus Arap cel Negru Că nu a auzit de așa ceva Să plece la muma pădurii Că ea îl va ajuta. 39 Și iată a venit Ion Și la muma pădurii Credea că-i plin de ghinion În drumul spre iubire. 40 Muma i-a spus că pe fete Le-a furat un vrăjitor Și cu el o să se lupte Nu un simplu muritor. 41 Ea i-a spus că de dorește Să iasă învingător Îi trebu-n cal care străbate Și cerul plinde nori. 42 Că îi mai trebuie o năframă Care o să-l prefacă În muscă apoi în viaspă Și iar în fire omenească. 43 Și ca să obțină aceste lucruri Va trebui ca să muncească Să-i pască caii și măgarii De ei să îngrijească. 44 Și de va isprăvi cu bine Peste jumate de an Ea îi va da ce se cuvine Năframa, calul năzdrăvan. 45 Și a rămas Ion argat La noua sa stăpînă Și toate-i ieșeau minunat Așa trecu o lună. 46 Și tot așa au mai trecut Două luni, patru, șase Și lucrul care l-a avut Ion și-l terminase. 47 Și la chemat atuncea muma Pe Ionel băiat sărman Și i-a înmînat năframa Și calul năzdrăvan. 48 Era un cal nevoie mare Cu aripi aurii Ce străbate uscatul marea Tărîmuri noi, pustii. 49 Și i-a mai spus că calul Îl va duce neapărat Pînă la vrăjitorul Ce fetele a furat. 50 Și a urcat Ion pe cal Zburînd ca o săgeată Spre al iubirii ideal Dragostea adevărată. 51 Și au zburat ei cale lungă Pînă au văzut în zare O sclipitoare dungă Și o casă lucitoare. 52 Au coborît apoi în jos Spre lucitoarea casă Ion se făcu furios De fum pe nări să-i iasă. 53 Se apropia ca și un munte Spre poarta acelei case Căci el s-ar face punte Pentru a sa aleasă. 54 Dar cînd să sară gardul Aproape de al lui capăt I se învîrtea capul Și a căzut pe iarbă. 55 Mai încercă cîteva ori Să intre în ogradă Căci se usca de dor Vroia iubita să o vadă. 56 Dar ce nu făca Ion Nu putea să treacă De acel gard, ce ghinion Nu știa ce să facă. 57 Și tare se întrista Că nimic nu-i ieșea Că nu poate intra Ședea și se gîndea. 58 Dar iată-și aminti De năframa fermecată Pe cap și-o potrivi Și se făcu în viaspă. 59 Și printr-o gaură cam mică El a intrat în curte Se duse lîngă ferestruică Și începu să asculte. 60 Vorbeau fetele între ele Că de casă le e dor Că se simt singurele Că vor la tatăl lor. 61 Atunci el în odaie intră Năframa de pe cap își scoase Pe fete el le sărută Și le îmbrățișase. 62 Fetele l-au intrebat Cum ai ajuns aici Și ce mai face a lor tată E sănătos voinic. 63 Ion a spsu că a venit Să le elibereze Că soarta lui i-a hărăzit Ca să le salveze. 64 Apoi a întrebat Ionică Cît de vionic e vrăjitorul Cum poate el să îl învingă Și să-i reteze căpușorul. 65 Fetele i-au spsu că vrăjitorul Cînd vine acasă seara Se cutremură și codrul Și dîrdîie cămara. 66 Că se stîrnește o vijelie Și bate un vînt năprasnic Că vine el ca o urgie Și e atît de strașnic. 67 Ion cu atenție a ascultat Ce fetele i-au spus Și doar un pic a tremurat Și pe gînduri s-a pus. 68 Dar iată că veni și seara Și vijelia se porni Și dîrdîia cămara Vrăjitoru veni. 69 Cînd l-a văzut pe Ionel Dînsul a întrebat Cine ești pui de mișel De unde te-ai luat. 70 Ion a spus că a venit După aceste fete Trimis de un tată mohorît Ce stă cu iarna în plete. 71 Ion i-a spsu cu voce moale Cu inima neînfrîntă Ce vrea în săbii să se taie Sau să se i-a la trîntă. 72 Vrăjitorul i-a răspuns La trîntă că-i mai dreaptă Că sabia de te-a străpuns Nimica nu te îndreaptă. 73 Și s-au laut cei doi la trîntă Luptînd ca niște lei Ion pentru o cauză dreaptă Vrăjitorul pentru zmei. 74 Căci el furase pe fetișcane Pentru a le mărita Cu niște zmei trei pocitanii Care nici nu le meritau. 75 Și s-au trîntit o zi întreagă Dar nu se puteau învinge Ei s-au mai odihnit oleacă Și iar lupta se încinge. 76 Au mai luptat ei încă o zi Dar nu ceda nici unul Ambii gîfîiau și obosi Și mai nu-i fură somnul. 77 Atunci trecu deasupra lor Sfîntu Petru ca un soare Și-i vorbi Ion încetișor Să îl ajute să-l omoare. 78 Pe vrăjitorul ce-a furat Acele fete trei Pentru a le da de măritat La niște sluți de zmei. 79 Cînd auzise Sfîntu Petru Povestea asta tristă Suflă îl el puteri de zeu Dîndu-i putere sfîntă. 80 Și i-a spus el lui Ion Cînd vrăjitorul va muri Va deveni iar simplu om Puterile îl vor părăsi. 81 Și acum Ion plin de putere Pe vrăjitor cînd îl trînti Crăpă întrînsul și fierea Îl cufundă pînă la gît. 82 Și și-a scos sabia Ion viteazul Și capul i la retezat Apoi tot corpul și grumazul Și la corbi l-a aruncat. 83 Și bucuros că a izbîndit A sărutat pămîntul moale Lui Sfîntu Petru a mulțumit Și se gătea de întoarsă cale. 84 Urcară toți patru pe cal Zburînd ca niște păsări Spre o casă și un plai natal Spreo lume de visări. 85 Și timp de două zile Au și ajuns acasă I-au întîlnit cu sare pîine I-au așezat la masă. 86 Boieru îmbrățișă pe Ionel Spunînd că nu crezu-se Că el un simplu tinerel Pe fete-i va aduce. 87 El la curpins prietenește I-a spus să aleagă o crăiasă Frumoasă pe care o iubește Și ar vrea să o i-a de mireasă. 88 Ion i-a spus că el dorește Pe Maria dulce floare Că pe ea el o iubește Cu ea vrea să se însoare. 89 Și făcu apoi o nuntă De mult i-a mai mers veste Se îmbătară toți turtă Dormind pe sub ferestre. 90 Am fost și eu la nunta lor Și o săptămînă am chefuit Am chiuit și eu în cor Și sub ferestre am dormit. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate