tot șterg tot șterg molozul din jurul gurii tale tamponez delicat și mai împing o linguriță de durere
lacrimile tale au speriat ploaia
și-atunci te închid cu grijă și plec
trebuie să existe o zonă de liniște
unde să ajung
și nu bate vântul

îți aduci aminte de parcul părăsit
mirosul de urină se ținea de mână cu decrepiții pe după garduri
decrepitudine curioasă
te mângâiam mecanic
plângeai cu hohote
mă văd căutând pantofi negri de catifea pentru că asta îți doreai
am poza asta
undeva
în minte acolo e sigur acolo
pentru că hohotul a ieșit
ca un bolid
și râdeam de nebună
o nebună cu pantofii în mână
care trebuia să te sărute și să te
îngroape

sacrifică-mă
vreau să văd cât de liberă pot fi

poate că sunt singură pe aici și nu bate vântul
e zona unde o să pierd cheia