boxa. lumina mă îmbracă cocon. așa începe orice durere. mi se înmoaie genunchii nu mai aer privindu-te. tăcerea mă înghesuie în mine ca pe un animal hăituit. încolăcită îmi ling rănile. nimic nu se vindecă.

tu ești trecerea. puntea subțire care mă leagă de mine, pe care merg în vârful degetelor. cad în gol mi se înfundă urechile. nu îmi e teamă. țin ochii deschiși.

rătăcesc. răscolesc lumea după ceva ce am știut de la început. nici o altă femeie nu îți e cântec în mijlocul întunericului. sunt umbra născută din apă. ucisă de ea. un țipăt și îmi astupă gura ca mâna din urmă.

dar nu mă vezi.