Tii minte,
jucam sotron cu sufletele noastre
trasasem conturul
cu visele inmultite la doi

Zburam cai albi
si ceruri
saltand intr-un picior
cifre murmurand
calcam adesea stramb
pe liniile din noi...

Gafam
cadeam adesea
razand in nestire
noroiul crusta-amara

Si reluam
iar
si iar
cu irisii-n traire
privind cum celalalt
nu vine inapoi

Azi,
copiii ce avutu-i-am in noi
i-am stins, incet,
cu doruri, cu alb, cu noroi
si ne privim,
inerti si tacuti,
cu creta in mana,

iubire creionand