poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-03-11 | |
Alerg prin puful fin al copacilor.
Primăvara aceasta o să plantez un copac. El va fi mic la început, dar, poate, peste alte zece primăveri voi sta la umbra lui cu prietenii și vom fi fericiți, în ciripitul vesel al vrăbiilor. Iar fericirea ne va crăpa trupul, fericirea va inunda din carnea noastră pământul. ------------------------------- Doar noaptea cele mai frumoase flori se deschid, iar frumusețea lor este înfricoșătoare. Ca un Dumenzeu viu. Închid ochii. Ele se ridică și plutesc deasupra patului meu până cad prada somnului în mirosul acesta îmbătător. Singurătatea atunci nu mai are nicio importanță. Ele coboară peste față cu petalele lor suave și încet, foarte încet îmi scot dinții și îmi umplu gura de sânge. ---------------------------------- Îmi pun unghiile false cu roșul lor violent, mă fardez, mă rimelez plus ciorapii de plasă și cizme cu toc cui. Poate seara aceasta va fi bine. Pe stradă nu am întâlnit nici un tip care să mi se pară atrăgător sau unul în care să citesc un suflet bun, măcar. M-am întors acasă către unu noaptea. Pe drum, însă, l-am auzit. Mergea încet în spatele meu. S-a ținut după mine până acasă. În fața blocului m-am întors brusc și l-am luat în brațe. S-a speriat puțin, apoi a înțeles tot. Că îl voi lua cu mine acasă și voi avea grijă de el. Mi-a lins mânile și a lătrat încetișor de plăcere. ---------------------------------
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate