Un soare puternic umple neîncetat,
Sufletul acelor care au rezistat,
Unui chin puternic ce s-a abătut
Asupra țării noastre și n-a mai dispărut.

Un tunet puternic și-un fulger, au anunțat
Venirea furtunii care-a dezmembrat
De la câmpie, orașe și sate
Până în munți picaseră toate.

Oriunde priveai totul era distrus,
În timpul furtunii cutremurul s-a produs.
Mulți morți și răniți se găseau
Însă vii puțini mai erau.

Un steag negru a fost ridicat
Totul era meschin și întunecat
Doliu national, așa se numea
Marea tristețe pe care o simțea,

Omul acela care a trăit
După ce natura s-a răzvrătit.
A rămas singur doar cu viața
Familia a murit, însă e speranța.

Soarele răsare și încă încălzește
Sufletul acelui care își dorește
Să meargă mai departe-n viață
Care e frumoasă, dar ca un fir de ață.