ÃŽntâmplă-mi un cerc din jăratec şi noapte
Ia timpul ca semn şi visează-mă număr;
Iar praful secundei adoarme-l pe-un umăr
prelins în lumina de toamnă din şoapte



Şi râzi ca să n-aud suflând de departe
uitarea din care-şi fac mirii icoane;
scheletele verii iernând la peroane-
nici È›ipăt de păsări cu trupuri de carte