poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-03-01 | |
Azi vă trimit semn de răscoală,
semn de nesupusă voință vă trimit azi, prin care vreau să- nțelegeți că nimic nu-i mai presus decât omul care s-a regăsit pe sine, stând de vorbă cu reflecția lui, din oglinda în care se vede așa cum este în realitatea necontorsionată de prejudecăți, de dragoste și ură, adică identitatea lui, unicitatea lui, care sălășuiește în cugetul lui. Azi vă mai spun, cu ardoare și milă, că voi sunteți stăpânii faptelor voastre, pentru care veți răspunde mai întâi în fața conștiinței voastre și niciodată în fața unui dumnezeu neadevărat, pe care vi l-au pus la-ndemână smintiții vânzători de iluzii. De ce să cumpărăm noi dumnezeii unei credințe păgâne și să nu alungăm cu-n fir de busuioc pe falșii propovăduitori, care cu perfidă subtilitate, s-au vrut stăpânii conștiințelor noastre, dându-ne drept daruri un dumnezeu modelat de ei, după firea lor nevolnică, după chipul unei ideologii hidoase, în care omul, conform cu demagocica lor filosofie, este doar o simplă verigă din lanțul slăbiciunilor lor!?! Vă aduc aminte azi, să nu uitați nici un moment, că mai există mulți frați de-ai noștri, mai puțin norocoși, pe care aveți obligația civică să-i priviți cu îngăduință, cu dragoste și compasiune și fără ezitare, să-i ajutați, așa cum nu am uitat eu că azi trebuie să mă urc pe muntele Sinai și să vă amintesc cine suntem și ce trebuie să fim. Vă mai spun azi frații mei, că nimic nu ne ridică mai mult în ochii noștri, decât voința noastră rezolută, de a ne trăi plenar, simplu și modest viețuirea pe care au mai trăit-o doar Zalmoxes, Dumnezeul nostru cel mai adevărat, prin bunătatea și voința căruia, am ajuns la Dumnezeul tuturor dumnezeilor, Creatorul piramidei Zeului Timp și a Templului Om, oglindă în care bucuros vrea să se vadă în fiecare zi, așa cum ne vedem noi în propria noastră conștiință, simpli, mândri și liberi să ne lucrăm destinele după legea nescrisă care ne trimite și viața și moartea. Vă mai aduc aminte o dată, că nu aveți voie să vă lăsați împovărați de idei străine de ideea primară, aceea prin care înțelegeți că suntem ultima cetate din care încă nu au fost alungați din icoane idolii falși, care ne-au îndurerat atât de mult, cînd au încercat să gândească și linia viețuirii copiilor noștri și mai ales, când prin intruziune perfidă, ori prin forță bru- tală, au tăiat pentru o vreme legătura noastră firească, cu Cel care ține-n balans universul ai cărui copii suntem toți. Sfârșesc, iată, prin a vă spune frații mei, să vă umiliți!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate