Cu o mână ai împrăștiat vălul
Ce-mi acoperea gândurile!
De-atunci totul
s-a făcut mai clar.
Am înțeles de ce ochii tăi
aveau profunzimea cerului,
de ce gura ta
mirosea a iasomie,
de ce mâna ta
se risipea în aerul ce-o înconjura,
de ce părul tău
se unduia la orice șoaptă a mea
și de ce ningea cu stropi
de fericire
când mă iubeai.