Zdrobiți de frig și veștejiți de vreme,
Am așteptat un “Iancu” la luptă să ne cheme,
Să-nlăturăm urgia și atâta nedreptate
Ce s-adunat la plebea din urbe și din sate.
Să schimbe cursul vremii, istoria să-ndrepte,
Să urce România spre falnicile trepte.
Și s-a născut “eroul”, acest popor român,
Ce are-nconștiință ideea de stăpân,
Pe glia strămoșească, rămasă de la traci,
De la bătrânul Mircea, de la vestiții daci,
De la Traian cel aprig și marele Mihai,
De la lumina zilei pe românescul plai,
Pe limba ce-o vorbește și tot ce are sfânt,
Pe propria-i iubire, pe morții din mormânt.

Și mai avea românul un dor de libertate
Să-și chibzuiască “traista”, goală pe jumătate.
În casa lui să fie și slugă și stăpân,
Să nu-i fie rușine că s-a născut român.

Întru-nceput de iarnă, sub cerul revărsat,
Cu lacrimi de durere mulțimea s-adunat,
Să-și recroiască drumul, atât de sinuos,
Să-și vindece rănirea ce i-a ajuns la os,
Să-nlăture “Despotul” și-o clică de geambași,
Ce se credeau “profesori” și-n toate numai ași.

La strigătul de “ură” și vuietul de-afară
S-a renăscut eroul de peste tot din țară.
Vrem pâine! Libertate! Striga lumea șuvoi,
Să plece “Dictatorul“! Armata e cu noi!

Cum toate au fost spontane, în prag de Anul Nou,
Au înviat și morții din cripte și cavou.
Dorința lui fierbinte a reaprins lumina,
Să știe tot “Apusul” din vest și până-n China,
Că nația română răsare și din vânt,
Fiindc-a jurat pe cruce și morții din mormânt,

Să fie ea stăpînă pe propria-i credință,
Ce s-a format prin jertfă, în mare biruință,
Prin jertfa celor tineri, a celor bravi “Eroi”,
Ce vor rămâne pilde, de-a pururi pentru noi.

Și pentru toate acestea, să ne cinstim eroii,
Așa cum am jurat, prin fapte și prin glorii,
Să ducem mai departe făclia veșnic vie,
Aprinsă de milenii și scrisă-n “Liturghie”.

Istoria ne e “mamă” și munții ne sunt “tați”,
Iar Mureșul si Oltul ne vor rămâne frați.
Trecutul ne e leagăn, prezentul o “Cetate”,
Ce s-a născut, trăiește, prosperă-n LIBERTATE.-

"Inspirată după evenimentele din
Decembrie 1989".