E târziu pentru cină
Mai bine încropește un ceai,
Adu două pliculețe de frăguță și primusul
Eu iau apă din râu și cratița,
Iisuse!
N-o să încăpem toți 13 în cort
Așa că nu-i mai chema...
E frig și ceru-i înstelat, vreau
Să rămân afară lângă foc!
De mult speram să te întreb
cum ai desenat așa Carul Mare,
cum de-ai înghesuit și Carul Mic?
Nu Te cunosc decât din cărți,
Dar îmi vine să izbucnesc în plâns
Căzându-Þi cu fruntea-n poală.
Câteodată sunt atât de inutil
Pentru toți cei din jur, inapt pentru muncă,
Câteodată sunt stăpân peste tot.
Nu știu ce parte din mine învinge, Stăpâne!
Eu iubesc ca și Tine ploaia...
Monada lichidă ruptă din esența noastră.
Ești liber să urli, să alergi,
Oamenii nu mai au timp de judecată,
Ochii lor măcelari nu mai apasă!

Poate urcăm la noapte în creastă
Să ne aruncăm cu parapanta,
Dar mai întâi tăindu-i corzile!
Cum spuneai...
Un grăunte de credință mută un munte?
Parcă!

Chiar și un gând nevinovat poate ucide o taină...
Chiar și un gest prietenos poate zdruncina un vis...
Dar
Și un grăunte de viață poate mișca un munte de neființă!

(26-iul-2002)