dați crucilor de piatră încheieturi de apă
se vor lega la porți găleți mărturisite
aici vin rucărenii cu limba slobozită
să își călească visul lucind printre cuțite

cuvântu-acesta este un trepied infirm
doar cerbii marii pânze îl pot susține-n coarne
zâmbește craiul nou pe cer cum un copil
lâng-un coltuc de pâine și-un lapte care doarme

trec valuri ca nisipiul în maluri de clepsidră
eu vă iubesc în praful de calcar de la țară
ne vor ajunge munții fără păduri surpați
pe drumul care duce și azi la vechea moară

inima mea piatră e sau greutate de cântar
cuvântul a lăsat-o grea și cântărește arar