Se-ntorc păsări la țărm
cu o neliniște bolnăvicioasă.
Clipa tocând înverșunata tăcere,
îmbrățișează nisipul fin și cald,
și toată plaja de arșița nemiloasă.

Brutal un val se sparge
peste un țărm răzvrătit.
El iese din templul lui Poseidon
călcând peste poruncile lui aspre,
și modelează nervos curentul răvășit.

La acest țărm - spațiu neospitalier
totu-i un haos! Păsările chiar o simt.
Scoicile închise în durere,
se luptă cu nisipul încremenit.
Se aud glasuri neînțelese de paparude,
iar zburătoarele agitate, pășesc țâfnoase, ude.