Într-o minusculă celulă,
în care o undă caldă
cheamă o amintire ștearsă
și ucide un surâs de copil,
el îi spuse singurătății: Dispari!

O limită este doar vântul
când bate cu asprime,
în această lume nu prea curată.
O frică mult prea timidă,
la orizont apare.

Ucidem focul dar uneori
avem nevoie disperată de el,
ca o durere crescândâ,
ca o radăcină firavă.
Tindem să atingem un țel.

Frigul și căldura nu se mai întâlnesc,
sursa lor pe lume este doar istorie.
Când viața nu se mai teme de singurătate,
iar apa nu se mai revarsă în șuvoaie,
Lucifer va spune plin de seninătate:
Păstrați clipa ce va renaște în voi.