Mă plimb pe aleie și mormăi melodia
Care-mi trece prin minte
Întotdeauna când e vreme cu burniță;
Încă din copilărie!
Cuvintele nu mi le mai amintesc.
Erau sentimentale, erau cu necaz.
Să-l fi auzit voi pe Guriță!
Ãsta cânta ca un înger
Și lacrimile îi curgeau pe obraz
Ca dintr-o lumânare topită;
Până la bărbie.
Nu era nuntă să nu cânte Guriță.

Pe aleia udă vrăbiile luptă
Pentru o coajă de pâine.
Îmi întorc privirea în dreapta și-n stânga;
E prea târziu să mai ajungi azi.
Vrăbiile s-au împăcat și au plecat.
Poate mâine!

Dan David, Los Angeles, 10-27-2005.