poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-02-16 | |
“fiecare din noi are parte de mia de ani de pace
promisă. trăim fiecare câte-o apocalipsă în așteptarea acelui mileniu. omul este de fapt o mie de ani de pace” spuneam trecătorilor iar ei îmi aruncau monede și bancnote grăbiți mirosind a bere și cafea. stau pe treptele metroului alungat de proprietar dorm pe unde apuc mi-e dor de femeia mea cu aripi. autoritățile nu mă pot impozita s-a terminat cu grija zilei de mâine și facturile de telefon cu prestanța și cafeaua de dimineață cu apa caldă și cele trei feluri de mâncare. se termină totul fără necesarul vălmășag de acte. ora mesei copii, pauză. azi mâncăm pizza. nu, fără bere, fără cafea, fără aurolac, fără nici o centimă de realitate. trebuie să fie cum spunem noi, cei care avem grijă să fiți cuminți: ireal, frumos, feți frumoși cosânzene, castele de ciocolată și prăjituri. așa-i, copii? așa-i! răspundem în cor punem mâinile la spate, masa e servită sărut mâna, la revedere, pe mâine. seci dezarmate și arogante stau în fața mea batalioanele de înfrângeri căpitanii renunțărilor fumează trabuc. sunt comandantul de drept al armatelor ratării. astăzi vom pleca împreună cu sacoșele uzate la cumpărături bine, copii? biiiiineee! răspundem în cor. deocamdată e prea dimineață magazinele nu s-au deschis încă ne cuibărim în orbitele disperării precum înjurăturile – ăștia suntem, cu ăștia defilăm – înjurături la adresa bipezilor sacri. astăzi facem revoluție, trebuie să fim odihniți. duhoarea noastră va da cerul în lături vom intra în noul mileniu scandând: “le bon gôute du liberté” definiție siderurgică a membrelor superioare amputate deschideți gurița că vine lingurița (durerea de cap nu dispare aud bocancii armatelor mele aproape) pun mâna pe lemn, pe piatră, pe os, pe metal mai apoi pe roată și cifră, pe sticla cu vin și pe fisiunea atomică în palme îmi intră niște obiecte ascuțite niște particule de hidrogen se hârjonesc nestingherite nu mă treziți magazinele nu s-au deschis încă lăsați-mă să-mi conduc oștile spre victorie masca pe figură că prea suntem frumoși mirosim a perfecțiune a birouri ștampile și tribunale răcnetele noastre războinice stau la temelia lumii le recuperăm – înfrângem tot ce ni se opune suntem vii, puternici și disciplinați ne ținem de mânuțe mărșăluim încolonați de nedespărțit – cazierici
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate