|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
  Texte Recomandate
￭ tot ce È™tiam despre noi
￭ Prizonierul
￭ dacă cel ce mă citeÈ™te eÈ™ti tu atunci lasă-È›i cuvântul
￭ improbabila iubire
￭ E vremea
￭ asfinÈ›it
￭ Glosă 1
￭ Ziua cârtiÈ›ei
￭ desen de abur
￭ Geneza înaintea Genezei
￭ risipitoarea
￭ Bunăciunea
￭ ViaÈ›a cu firimituri de telecomandă
￭ spre sfârÈ™it
￭ Am hrănit un lup din crâng ÅŸi din ierni cu noapte lungă
￭ Până când degetele mele vor muri
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
omul
poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Costel Stancu [Costibulus ]
2007-02-10
| |
Se întoarce omul în sine
și nu se mai regăsește,
ca într-o galerie cu oglinzile sparte.
Își pune repede o mască
pentru ca apoi să deplîngă,
în singurătate, smulgerea ei.
O construcție neterminată - omul.
O piatră care tremură.
Se mai văd și acum schelele
abandonate
așa cum le-a lăsat Ziditorul.
Trece timpul, cu ochi mari, de hoÈ›.
 |
|
|
|
