În umbrele pădurii copite scânteiază,
Fantasme alburii de inorog,
Cai resălbăticiți mereu nechează,
Să te întorci, degeaba eu te rog.

Luceafăr trist pe boltă steluțele-și veghează,
E pașă într-un serai de muze reci,
Venin de poezie mă droghează,
Doresc să vii dar tu ai vrea să pleci.

Afară viscolește-n ajun de Bobotează
Și același frig în suflet a pătruns,
Nepăsător, în rafturi, ne-aranjează,
Pe undeva, în spate, m-a ascuns.

Pierdută printre ghețuri iubirea-mi vegetează,
Reînnoită rază-a lui Dante,
Făclie animală pe veci trează,
Palpită în ritmuri elegante.

În umbrele pădurii copite scânteiază,
Fantasme alburii de inorog,
Cai resălbăticiți mereu nechează,
Să te întorci, degeaba eu te rog.