Ai ținut vreodată o pasăre-n mână?

Dimineață striga... Să fi fost coțofană?
Presupunem că visul trezirii e scurt
și în somn, cum percepția este profană
ar putea să comită din spațiu un furt...

Avea penele roșii și aripa fină –
eu eram fotografă a păsării, dar
blițul prost producea prea intensă lumină
și mișcările ei desenau în zadar

I-am făcut doar o poză, simțindu-mă demnă
că destinu-mi aduse o pasăre-a mea
cu ciupirea ei largă și parcă solemnă
îmi vorbea despre artă, râdea și glimea...

O vedeam și copil, și pedeapsă și muză
mă-ngrozeam s-o împart cu alți ochi, alte mâini –
era inima mea într-o stare confuză
s-a trezit că-i acasă și între străini