Visul
A fost odata un copil,ce-avea un vis bizar,
Că-ntreg Pământul și-a înscris destinu-ntr-un ferpar.
Regrete,lacrimi,compasiuni,întregul arsenal,
Ce poate-nduioșa ușor,Complexul Mondial.
Și-ar fi dorit el alceva,dar nu-i era permis,
Să vadă păsări,flori de câmp,sau orișice alt vis.
Așa fusese programat,într-un proiect debil,
Să nu viseze-n mod normal,ca orișice copil.
El trebuia să vadă tot,chiar unghiul drept,tot strâmb.
Cum sunt strivite primăveri,sub cizme cu carâmb;
Iar din seninul ce-ar fi fost fereastra unui gând,
Să vadă lacrimi care cad,din ochi prea des plângând.
Cum merg spre moarte zeci de mii și alte zeci de mii
Și cum rămân orfani părinți și mai orfani copii.
Cum boli,ce nume nu-și găsesc,ne bântuie pe toți;
Iar paznicii acestei lumi,sunt bandele de hoți.
Apocalipsa,pare-un dans,minor și desuet,
Când îl compari cu visul Rock,ea pare-un Menuet.
Era bătrân când s-a trezit și-a constatat uimit,
Că visul,ce părea doar vis,era fapt împlinit,
Că-ntreg Pământu-i un spital și-ar trebui minuni,
Să lecuiască într-o zi,Spitalul de Nebuni
Și să oprească-n timp util,măcelul nepermis,
Ce-nsângerează-n mod frecvent,candoarea unui vis.