într-o lume rotitoare,
ce te linge ori te plouă,
sufletul e pe meninge
ca un strat de caș pe ouă.

într-o lume virtuală,
care nu se mai petrece,
sufletul e la vărsare
ca un ochi vînat de mare...

într-o lume arhi-lume,
care-n spațiu se dilată,
sufletul e praf de stele,
steaua - umbră spulberată.

într-o lume absolută,
ce cu timpul se adună,
sufletul e ochi de înger
care-ți spune noapte bună...


București, 7 octombrie 2006