de sus,
lumina taie gîndul/
creierul,chiriaș in cutia mea craniană,
atrofiat de durere urlă/
mîna a crescut doar pentru a putrezi/
din sertar fericirea a curs prin găuri de carii,
iar nimicul m-a umplut/
visez miros de crini pentru o noapte/
mormîntul acoperit de iarbă proaspată,
sunt eu,o mie de particule,
împărțite'n o mie de viermi/