poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-01-22 | |
Te-ai dus să vezi spectacolul de la marginea lumii,
dar acolo nu era nimeni. Doar actorii pe scenă. Te-ai așezat în primul rând. Nu ți-ai dat seama că e și singurul. Actorii țipau unul la altul, uimiți de măștile ce le acopereau fața. Uitaseră cine sunt. Doi frați au început să se bată. Unul avea o mască veselă, celălalt tristă. Tu te uitai zâmbind, crezând că a început piesa. Apoi ai căutat cu privirea decorul și ai văzut că lipsește și mâinile ți s-au crispat. De obicei, întotdeauna exista un decor. Însă aici era alb totul. Doar culorile măștilor strigau și miroseau a crini. Și dintr-odată a bătut gongul și a apărut regizorul. Era înalt și neom. Era drept. Era alb. Și vorbea cu aburi. Și ție ți s-a făcut teamă de aburii groși. Te-ai cuibărit mai bine în scaun. Ai fi vrut să dispari în lemnul lui ce mirosea a mir. Dar neomul gesticula aprins și un curent senin te-a infiorat. Ai simțit că plutești, ai fi vrut să poți alunga neomul, dar nu avea cine să te ajute. Erai singură și totul era alb. Și maștile, și mirosul de crin, și mirul... Și neomul... Un singur rând, un decor alb, nimeni nu se mai cunoștea și tu ți-ai dat seama că spectacolul de la marginea lumii e de fapt veșnic...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate