poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-01-22 | | Toate-s spoite cu var și cu ceață, lucruri și oameni,-bărbați și femei- și-ai zice că-s umbre, stafii picurate cu licărul cerului, ca niciodată înstelat și înalt. Umbra mea, iat-o se-mpleticește și-i gata să cadă, urcând anevoie pe calea robilor,pe calea ispășirilor, cale ce duce în ograda-n care accesul este permis numai escortat fiind de îngerul morții și făcându-ți semnul crucii cu limba de nouă ori... iată străjerii,-siluete de lumină albastră-, încremeniți la portaluri inexistente, în Edenul fără apă și poame și pe unde mama, cum o știu, frumoasă și blândă, încă mă mai poartă în brațe învățându-mă în acelaș timp, că din liniște și neant sunt făcute împrejmuirile eternității în care-și toarce El nemurirea, și unde ea, slugă la îngeri, tocmai se pregătea să arunce semințe la Cloșca cu Pui. Când vei fi mare, s-apuci pe calea drepților mai spuse ea, netezind poalele unui înger care se pregătea pentru masa de dimineață, ( o rugă scurtă și câteva cruci mărunte). Luna spoiește cu var peste lume și cu umbre dă Steaua Polară: eu mă scutur când de var, când de umbre, când de sineală, timp în care din Constelația Lirei vin acorduri dintr-un oratoriu de Handel. Oare umbra mea, ori eu urc anevoie pe calea robilor? Și oare nu-i asta calea celor drepți despre care îmi vorbise mama!?!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate