Îmi plânge-n fiecare noapte
în palme
un ciob fosforescent
din Ursa Mică
Se irosește otrăvitor
în cercuri sparte
îndoliat vibrând
un curcubeu de sticlă
Nepotcovite dălți
mai sapă interludii
în andezitul ars și-nsângerat
din socluri
Ofensator atotprezente zodii
îmi reaprind
și-mi sting în piept
galopuri
Adun cu trudă de pe cer
lăstunii
și-nsemn sub mal poteci
c-o dungă albă
Mă frâng stingheră
în spițele furtunii
Și mă-ntregesc din nou
în flori de nalbă
Mă pierd și mă aștept
în gânduri
Mă răstignesc pe cruci de dor
în amintire
Mă înpletesc cu patimă
între vânturi
Și mă înec în iaduri
de iubire
Intransigente bucurii
îmi ațin mersul
Și-mi clefăiesc sentințe nude
la ureche
Anevoios din coapsa lumii
versul
crește regal
cerșind cu sceptru-întins
un trup de veghe