poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-01-16 | |
Nu vă feriți de încăperea neagră
Botsch Robert Am fost atâta de aproape ca mintile să-mi pierd si tu mă-ntrbi acum de pot eu să te iert? M-ai părăsit odată să nu crezi c-am uitat Ce ai distrus în mine nu poate fi iertat. Aveam un suflet bun si-o inimă curată Acum e doar venin si-o inimă de piatră. stiam ce-s clipe bune si eram fericit Acum de ai mur n-as sti cine-a murit. După atâtia ani când te credeam stafie Vi si-mi spui că-n tine dragostea e vie? Te-ai văndut la toti pentru nimica toată Doar să-ncerci s-areti că nu ai altă soartă. M-ai distrus odată multi spun ca sunt distrus Când m-ai părăsit fericirea a apus. Eclipsa fericirii în al meu suflet bate Eclipsa nu va trece de atunci mi-e frate. În vise ca prin ceată chipul tău apare si acele vise sunt atunci cosmare. Am ajuns la capăt mi-e frică să adorm De atâta frică nu mai îmi e somn. Îmi amintesc pe vremuri ce fericiti eram Inimile noastre băteau ca un Vulcan Nu credeam în eruptie dar în vene aveai lavă Iar eu zi de zit e ridicam în slavă. si-mi spui că nu am stiut să te iubesc cum vrei Dar te-ai vândut apoi pentru cătiva lei. Când îmi amintesc de anii ce-au trecut De tot ce am visat si tot ce am avut Îmi amintesc de tine si-ncerc ca să te iert Nu-mi pasă de nimic nu-mi pasă ce-o să pierd. Dar nu te pot iubi si crede-mă că-ncerc si în disperare spre nebunie alerg. În minte am o use si-o încăpere mare si de-acea use mă apropi în disperare. Când voi trece pragul stiu voi fi nebun. si dinspre acea use nu vine nici un drum. Odată ajuns acolo nu mă mai pot întoarce si tot veninul din mine călăi mir vo stoarce. Dar vă întreb acum la ce mi-ar folosi Sângele curat si-n cap doar nebuni. M-am întrebat tot timpul sunt poate eu de vină? Nu am putut să-ți dau o fericire plină. Nu mi-am dat silința să aflu ce gândesti Nu te-am întrebat sub mască cine esti. Nu am vrut să stiu s-au am vrut prea mult Când vroiai să-mi spui n-am vrut să ascult. Să-mi spun că asta-i viața si să mă dau bătut Să mă leg de-o viața care-i în trecut? Să încerc să scap de neagra încăpere S-au săncerc săndur clipele mai grele Timpul meu s-a scurs acum e prea târziu Sunt foarte fericit darn u stiu dacă-s viu. Stau cu tine-n brațe într-o neagră încăpere Sunt slab si ti departe dar cred că am putere. Ei asta-i încăperea de care v-am vorbit. Nu vă feriți de ea si bine ati venit.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate