Îmi stau notele pe linii asemenea rufelor
Unele goale, altele pline, la distanțe egale.
Mecanismul lor legat împreună de cheia sol
Îmi face viața să cânte – dă tonul,
Îmi alcătuiește simfonia.
Oo, e prea mult spus?
Vă spun că e ceva unic!
Pe nici un alt portativ nu au mai fost așezate aceleași note.
Au și alții, desigur,
Dar așezate altfel;
Timpi diferiți, alt crescendo.
Imi plac micile scărițe-n diez,
Trepte de la un tot la altul.
‚Ce-i cu tonul ăsta?’ Am fost întrebat deunăzi,
Și m-am mirat.
Mi s-a părut că așa era – la început de linie un mic diez
Care m-a obligat să ridic tonul.
Atâta tot.
Nu fac decât să cânt după partitură.