poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-01-13 | |
„ce are a face că unii n’au crezut?
Necredința lor va nimici ea credincioșia lui Dumnezeu ?” „Bate la ușa cerului o rugă tremurândă E mare poarta, largă, săpată-n diamant Dar iute se deschide când paznicul aude Că ruga a sosit în numele de sus, Întregul cer, și îngeri și demoni deopotrivă, Cunosc al lui renume, al numelui Isus.” Așa vorbea un tânăr cu-a lui colegi de breaslă Ce îl priveau cam rece și disprețuitor. - Asta-i mitologie, povești spuse de babe. Doar nu te-aștepți să credem – Râseră toți în cor. Așa în zi cu soare, Așa în nopți cu rouă, Zi după zi voinicul genunchiul si-apleca Și ruga lui fierbinte, ca tremurul pe buze, Spre ceruri croia cale, fără a pregeta. *** Că tu nu crezi în stele, asta nimic nu schimbă! Ele își plimbă caii…caleștile-n înalt. Și nu-ți dau socoteală, nu-ncearcă să convingă. Ele nu știu de tine, ci doar de Cel Prea Înalt. Că lumea asta toată i-o traistă cu mistere Că nu știi unde-i vântul și nici de-unde-a venit. Nu tu o porți pe umăr. Te pierzi stingher prin ele Mister ești pentru tine, mister în veci vei fi. Cu mintea noastră mică, cam cât o cochilie Ne avântăm în noapte, negăm c-ar fi și zi. Ce-are a face dacă necredincioși sunt unii? Trista lor necredință nu afecteaz-o iotă Credincioșia Celui ce este și va fi!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate