poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-01-10 | |
Cei ce-au rămas întârziați pe drum,
de alte drumuri li s-o face parte, în mari răpântii și nevoi s-or zbate și vor rămâne pururea plecați, către izbânzi pe care nu le află, pe care nimeni încă nu le știe, așa cum printre rânduri El ne scrie, că-s printre oameni unii care n-au decât o cale singură s-apuce, încovoierea lină pe sub cruce și sub povara gândului cel mare, ca să-și găsească sinea lor pierdută, limanuri noi și noi tărâmuri care s-aducă-n viața noastră o scânteie, din soarele ascuns într-o idee. Cel ce-a rămas în toamna asta rece, fără-adăpost și fără pic de soare, așa cun scrie-n cartea-aceea veche, ca pasărea lipsită de pereche, va fi mai singur, mai sărac și-o crede ceva mai mult în lipsa de lumină, prin care umbra, sinea și le-o pierde, și își va pierde cumpăna gândirii. La-ntretăierei de drumuri va scânci și va-nnopta la hanuri părăsite, la porți cu semnul liniștei vopsite în disperare-o bate și-o striga dar, n-o să fie nimeni să-i răspundă. O să se-audă-n sinea lui strigat de Cel la care n-a putut s-ajungă, va fi mai singur, mai înstrăinat. S-o depărta de sine, de lumea lui firească, de omenirea toată va fi îndepărtat, va fi un fel de înger cu fire omenească, ori călătorul care pe sine s-a uitat.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate