Singur cu tine, Doamne…
Vocala morții sună a gol.
Sunt copacul care-și adună
crengile din foc
să-și facă din ele o cruce.
Într-o dimineață
mi-am visat sufletul
la capătul celor patruzeci de zile
și-am început să scriu,
să tot scriu ca un scivnic
a cărui lumînare s-a terminat demult
dar el nu se oprește, nu se oprește
căci vede la flacăra dinăluntru-i.