a) musonul bea cafea la grand (ficțiune repetitivă)
marele carabulea pășește pe gresia rece cu bărbia ridicată
capul aplecat spre dreapta împins spre burta zidurilor
căutătura în zigzag pe sub pleoapele aproape închise
de violonist ce a privit o viață întreagă coardele
unduid prin parcări

cafeaua aburește deoparte ca un graal
loja rotarienilor e pustie dar carabulea
ține morțiș să-și rostească ritualul de învestire

bafto delo delo

ordinul rotarian l-a primit în athanor

pentru că în fiecare zi reinventează roata
printr-o mișcare perfectă


a') cafeaua a doua
eu
pe frunte am o zi de zăpadă ca oricare alta și pe tine
liniștea
și rezerva 3205 în care odihnesc cei care nu se pot opri
au un semn din naștere
ca un pas pe nisip și o roată care nu știe câte minute
mă jupoi în fiecare dimineață să semăn cu mine
cel din ziua trecută

mă rotesc până se coc boabele de cafea și șoseaua privită lung
și se vindecă picioarele se bobinează spațiul
un curent electric trece prin sticla ochilor și toate imaginile
vin electrocutate în creier

b) ultima cafea
eram mai sus decât tine pe o scamă verde cu un înger cusut
prost pe vopseaua gesturilor
camuflat ca un soldat orb care trage în toate părțile

tocmai un înger ți-ai găsit să te ducă în geantă
să te treacă prin toate întâmplările printr-o contrabandă
ilogică
când îngerii te fac totdeauna să vomiți

să-ți speli buzele în marea rece mustind de meduze
educată să aiba pânza lină și rotunjimea obrajilor
să nu se scurgă din fotografii
azi mă recunosc ușor
poate pentru că m-ai dus din mine în fotografia asta
cu gust de cafea
și nici nu mai știu cât de rău e să stai singur în
mijlocul mării pentru tot restul vieții